Aceasta era cândva, înainte de Revolutia socialista, perla Caraibelor, aici era cândva atâta lux si atâta opulenta, încât Havana, preferata si de un comunist atât de consecvent ca Hemingway Parisului, ajunsese obscena. Dar acum, cladirile stau sa se prabuseasca, sunt sumbre, înspaimântatoare, desi par cochete si la ceasul acesta din seara când s-au drapat într-o lumina aproape mediteraneeana. Oamenii însa sunt drepti.
img
E dimineata pe strada Animas. Ma uit, prin fereastra prafuita, la un barbier. Clientul are gâtul lung, acoperit de o spuma care se vede ca e mai degraba sapun îndoit cu apa. Barbierul îl parcurge de jos în sus, dintr-o singura miscare, cumva din încheietura. Astept sa vad o picatura de sânge, dar nu curge niciuna, briciul e clatit cu o apa oarecum murdara, însa reuseste sa straluceasca – imaculat. Barbierul se ocupa acum de perciunii omului. Se râde mult înauntru. Se asteapta la coada, dar se râde de se cutremura capetele pamatufurilor de proasta calitate, prematur atinse de calvitie.
img
Cubanezilor le place sa întretina contacte cu strainii. Evita, doar daca simt ca se impune, subiectele delicate din politica, spun, la început, jumatati de adevar, cu privirea periferica exersata, în cautarea turnatorilor, ca în orice dictatura, dar daca strabati Havana la pas, si bei rom cu ei, si le dai sa fumeze din trabucurile tale, si dormi în casele lor, si îi asculti, si esti sincer, si chiar îti deschizi toti nasturii inimii, vei afla. E ca în Evanghelii, daca bati, ti se va deschide.
Aceasta era cândva, înainte de Revolutia socialista, perla Caraibelor, aici era cândva atâta lux si atâta opulenta, încât Havana, preferata si de un comunist atât de consecvent ca Hemingway Parisului, ajunsese obscena. Dar acum, cladirile stau sa se prabuseasca, sunt sumbre, înspaimântatoare, desi par cochete si la ceasul acesta din seara când s-au drapat într-o lumina aproape mediteraneeana. Oamenii însa sunt drepti.
img
E dimineata pe strada Animas. Ma uit, prin fereastra prafuita, la un barbier. Clientul are gâtul lung, acoperit de o spuma care se vede ca e mai degraba sapun îndoit cu apa. Barbierul îl parcurge de jos în sus, dintr-o singura miscare, cumva din încheietura. Astept sa vad o picatura de sânge, dar nu curge niciuna, briciul e clatit cu o apa oarecum murdara, însa reuseste sa straluceasca – imaculat. Barbierul se ocupa acum de perciunii omului. Se râde mult înauntru. Se asteapta la coada, dar se râde de se cutremura capetele pamatufurilor de proasta calitate, prematur atinse de calvitie.
img
Cubanezilor le place sa întretina contacte cu strainii. Evita, doar daca simt ca se impune, subiectele delicate din politica, spun, la început, jumatati de adevar, cu privirea periferica exersata, în cautarea turnatorilor, ca în orice dictatura, dar daca strabati Havana la pas, si bei rom cu ei, si le dai sa fumeze din trabucurile tale, si dormi în casele lor, si îi asculti, si esti sincer, si chiar îti deschizi toti nasturii inimii, vei afla. E ca în Evanghelii, daca bati, ti se va deschide.