Datele de pe un disc (HDD, SSD, USB) sunt administrate de sistemul de fișiere al sistemului de operare.

• Organizarea este ierarhică, similară cu un dulap cu dosare:
• Fișiere – unități de stocare a datelor.
• Directoare (foldere) – „containere” care grupează fișiere și alte directoare.
• La baza ierarhiei există directorul rădăcină (root), din care pornesc toate celelalte directoare și fișiere.

Toate fişierele se identifică cu ajutorul numelui şi extensiei.

Extensia este separată de nume printr-un caracter de tip „punct” și reprezintă tipul fişierului - modul în care va fi recunoscut şi accesat de către sistemul de operare.

Numele este partea principală, aleasă de utilizator (ex.: lectie).

• Exemplu complet: lectie.docx
• lectie → numele fișierului
• docx → extensia (document Microsoft Word)
• Unele sisteme ascund extensia în mod implicit (Windows), dar ea există în structura fișierului.

Fișierele pot fi clasificate după conținut și funcție:

1. Fișiere text – conțin caractere lizibile (ex.: .txt, .docx, .html).
2. Fișiere binare – conțin date codificate, nu pot fi citite direct (ex.: .exe, com, .jpg).
3. Fișiere multimedia – imagini, sunete, videoclipuri (ex.: .mp3, .mp4, .png).
4. Fișiere de sistem – necesare funcționării SO (ex.: .sys, .dll în Windows).
5. Fișiere arhivă – grupuri comprimate de fișiere (ex.: .zip, .rar).

Sistemul de operare salvează atribute pentru fiecare fișier:

1. Nume și extensie
2. Dimensiune
3. Data creării
4. Data ultimei modificări
5. Permisiuni de acces (cine poate citi, scrie sau executa fișierul)
6. Locația pe disc (calea completă)
7. Tipul (în funcție de extensie sau conținut)

Un director (folder) stochează:

1. Numele directorului
2. Lista fișierelor și subdirectoarelor pe care le conține
3. Atribute (data creării, permisiuni)
4. Locația în ierarhie (calea)