Arhivarea fișierelor este procesul prin care unul sau mai multe fișiere (sau foldere) sunt grupate într-un singur fișier numit arhivă.

• Scopul arhivării este fie organizarea, fie reducerea dimensiunii fișierelor prin compresie.
• Fișierul arhivă poate avea extensii precum .zip, .rar, .7z, .tar.gz.

Rolul arhivării

• Reducerea spațiului ocupat pe disc sau medii de stocare.
• Gruparea fișierelor pentru transfer mai ușor.
• Protejarea fișierelor prin parolare și criptare.
• Backup și arhivare pe termen lung a datelor.

Avantaje

• Economisirea spațiului de stocare.
• Transfer rapid al mai multor fișiere simultan (prin email, cloud etc.).
• Posibilitatea protejării cu parolă.
• Organizarea simplificată a unui set mare de fișiere.

Dezavantaje

• Necesită programe speciale pentru a crea sau extrage arhive.
• Dacă arhiva se corupe, toate fișierele din interior pot fi pierdute.
• Procesul de compresie/decompresie consumă timp și resurse.
• Unele tipuri de fișiere (ex. video, imagini deja comprimate) nu se reduc semnificativ ca dimensiune.

Tipuri de arhivatoare

1. Cu compresie – reduc dimensiunea fișierelor (ex.: ZIP, RAR, 7Z).
2. Fără compresie – doar grupează fișierele, păstrând dimensiunea originală (ex.: TAR în Linux).

Exemple de programe arhivatoare

• WinRAR (.rar, .zip)
• 7-Zip (.7z, .zip, .tar, .gzip)
• WinZip (.zip)
• Pe Linux – comenzi precum tar, gzip, bzip2.

Exemple de formate de arhive

• .zip – folosit pe Windows și universal recunoscut.
• .rar – format popular cu rată bună de compresie.
• .7z – compresie ridicată, suportat de 7-Zip.
• .tar.gz – foarte folosit pe Linux/Unix.
• 
  

 Viruşi informatici şi antiviruşi

Virusul informatic este un program creat de oameni, de dimensiuni mici, cu efecte distrugătoare (poate distruge programele sau echipamentele calculatorului). Sursele de provenienţă a viruşilor sunt diverse: citirea unui CD, DVD, memory stic sau dischete contaminate, folosirea softului pirat, Internetul.

Numărul actual al viruşilor este foarte mare mai ales că zilnic apar alţii noi. Fiecare program infectat poate la rândul lui să infecteze alte programe.

Viruşii pot exista în calculator ca fişiere executabile sau ataşate altor fişiere (paraziţi). O dată intrat în calculator, virusul nu este activ imediat, el se activează când accesaţi fişierul cu care a

fost adus.

Exista şi viruşi nedistructivi (din punct de vedere al datelor), care doar afişează un mesaj pe ecran, lansează o melodie sau doar se reproduc. Pagubele pe care le produc aceştia constau în timpul pierdut şi banii utilizaţi pentru a-i îndepărta.

În funcţie de ţinta lor de distrugere viruşii pot fi clasificaţi în:

- viruşi hardware - afectează echipamentul fizic al calculatorului (se întâlnesc mai rar)

- viruşi software - afectează software-ul calculatorului (inclusiv sistemul de operare) 

Viruşii software pot infesta:

Când un virus intră într-un calculator al unei reţele el se răspândeşte rapid în toată reţeaua, provocând pagube uriaşe.

 Simptomele care semnalează existenţa viruşilor:

 Principala măsură de protecţie împotriva viruşilor este utilizarea unui program antivirus. (este esenţial ca programul antivirus să fie instalat pe computer si să fie în stare de funcţionare).

Programul antivirus are rolul de a:

 Atenţie!

Pentru a vă proteja calculatorul împotriva viruşilor:

Programul antivirus trebuie actualizat permanent; acesta are o bază de date în care sunt înglobate diferite tipuri de viruşi însă mereu apar alţi viruşi.